Fenomenul bullying
în România

O imbranceală, o vorbă urata… un simplu joc de copii se poate transforma atât de repede într-o dramă. Mulți copii ce cad victime fenomenului bullying devin deprimați, își fac rău sau chiar abandonează școala de teama agresorilor. Mai trist este că absolut orice copil poate cădea victimă bullying-ului.

Camera Deputaților tocmai a adoptat prima lege anti-bullying din România, actul legislativ urmând să fie discutat în Senat. Acesta este un important pas înainte, însă, odată legislația adoptată, este importantă punerea sa în practică.

Platforma Dialoc își propune să găsească, împreună cu publicul și cu autoritățile și organizațiile relevante, soluții pentru diminuarea acestui flagel, atât prin dezvoltarea de metode pentru aplicarea legislației, cât și prin schimbarea mentalităților în privința fenomenului bullying la nivelul societății și cel individual.

Implicarea ta poate fac diferența.

Participă

Cât de gravă este problema?

Deși mare parte din cazurile din România răman neraportate, Asociația Telefonul Copilului inregistrează un număr de peste 4.000 de cazuri de abuz de tip bullying anual. Și mai grav este faptul că 54% dintre copiii care au raportat aceste probleme nu au vorbit cu nimeni altcineva despre abuzul la care au fost supuși. 24% au impărtăsit cu prietenii sau colegii și doar 22% au vorbit cu părintii. Nu ajută nici faptul că mulți adulți consideră că astfel de conflicte sunt normale în timpul școlii și își îndeamnă copiii sa găsească metode să facă față atacurilor. Astfel, mulți dintre ei ajuns să se lupte singuri cu probleme pentru care nu sunt echipați să găsească soluții.

În majoritatea situațiilor, copiii sunt expuși mai multor forme de bullying în același timp: fizic (îmbrâncire, deposedare de obiecte, lovire; verbal – insulte, umiliri, intimidări), relațional (zvonuri, situații stânjenitoare, bârfe, excluderi) și online (mesaje, filme, imagini cu conținut defăimător, jignitor, umilitor).

Conform datelor Asociației Telefonul Copilului, principalele motive pentru care copiii au fost hărțuiti anul trecut sunt aspectul fizic – 33,10%, statutul social -27,12%, interesele și pasiunile – 12,18%, situația scolară foarte bună – 8,21%, situația scolară mediocră – 7,55%, nevoile speciale sau dizabilitătile – 4,42%, etnia – 3,17%, religia – 2,14% și 2,11% orientarea sexuală.

Cum recunosti un bully?

Bullying inseamnă un “comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire”. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegii care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau la probleme de ordin medical/familial).

Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice. Îi auzim de foarte multe ori pe copiii din jurul nostru spunând lucruri neplăcute la adresa altor copii sau folosind apelative umilitoare: grasule, sărăntocule, fraiero, furăcioaso, hoațo, miopule etc.

În majoritatea covârșitoare a cazurilor (peste 85%), abuzul de tip bullying are loc în școală sau la grădiniță, cu agresorii fiind alți copii (95%).

Care sunt soluțiile?

Este crucial să urmărim cu toții schimbarea mentalităților în privința acestui fenomen-atât a potențialelor victime, cât și celor din jurul copiilor vulnerabili – de la părinți și profesori până la alți copii. Bullyingul nu este un joc, iar acest fenomen nu trebuie să mai facă parte din cotidianul nimănui.

Implică-te și poți schimbă viața copiilor ce suferă de pe urma fenomenului bullying!

Vezi ce spune comunitatea