Copilul tau este supus fenomenului bullying: primele semne

De multe ori, copiii noștri se află la intersecția dintre două lumi. Sau, mai bine zis, între două vârste: cea a copilăriei și cea a maturității. Mulți dintre ei vor să își rezolve problemele singuri, să arate tuturor că pot face față greutăților, că sunt adulți. De aceea se vor feri să implice adulții în căutarea de soluții la probleme grave cu care se confruntă. Problema este, însă, că nu sunt adulți și nu au încă experiența necesară pentru a face față unor situații grave. Iar fenomenul bullying este în mod special dificil de gestionat, în contextul în care implică agresivitate din partea altor copii.

Copiii sunt, prin natura lor, deschiși la a învăța lucruri noi, la a lega prietenii și a dezvolta relații. Sunt bucuroși, optimiști, fericiți, deschiși. Își doresc să cunoască alți copii, cu care să lege relații de prietenie. Aceasta este gândirea cu care vin la școală. Prin urmare, este extrem de dificil pentru ei atunci când sunt întâmpinați cu agresivitate, răutate, violență. Pentru că, în cele mai multe cazuri, nu s-au mai confruntat cu astfel de situații, nu sunt înarmați cu “uneltele” necesare pentru a naviga aceste probleme.

Că părinte, este important să fii atent la semnele că aceste probleme există, pentru a găsi modalități de a-ți ajuta copilul să le gestioneze.

Este important de știut că, de regulă, fenomenul bullying nu se manifestă extrem de agresiv de la început. Copiii vor testa limitele încet: azi o vorbă grea, mâine o înjurătură etc. Până să escaladeze, există metode de a “tăia răul de la rădăcină”. În acest sens, discuțiile zilnice cu copilul pot furniza indicii cu privire la felul în care își dezvoltă relațiile cu ceilalți. Câteva puncte care ar trebui acoperite zilnic:

•  Ce ai făcut astăzi la școală? Ce materii ai studiat? Ce ți-a plăcut cel mai mult?
• Cum s-au purtat profesorii azi? Dar elevii? V-ați înțeles bine cu toții?
• Ce fac prietenii tăi? Ați petrecut timp împreună în pauze azi? Ce ați făcut?
• Ți-ai făcut prieteni noi? Cine sunt? Ce îți place la ei?
• Au fost ceva probleme? Cine le-a cauzat?
• Ce părere ai despre ziua de azi? Ce concluzii ai trage? Ce ai schimba, dacă ai putea?

Ascultând copilul cu multă răbdare, poți trage concluzii importante legate de felul în care relaționează cu ceilalți și îi poți oferi sfaturi cu privire la gestionarea situațiilor neplăcute.

În situația în care problemele deja au escaladat și s-a ajuns la violență verbală gravă sau chiar violență fizică, sunt câteva semne care îți pot da de înțeles că aceste lucruri se întâmplă și este cazul să intervii:

•  Copilul nu mai comunică sau îți ascunde lucruri legate de timpul petrecut la școală;
• Observi că hainele sau obiectele sale personale sunt rupte sau distruse;
• Copilul se plânge de diverse dureri, vrea să fie bolnav pentru a evita să meargă la școală;
• Copilul pare trist, deprimat, neliniștit, anxios, zbuciumat, are toane, este stresat;
• Nu doarme suficient sau are coșmaruri;
• Nu mai petrece timp cu prietenii sau colegii;
• Își pierde interesul pentru teme și școală în general.

În acest context, este bine de știut că mulți copii sunt reticenți în a admite că sunt victime ale abuzului. Pentru a-i convinge să îți spună adevărul, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare-a-i forța să recunoască faptul că sunt abuzați sau hărțuiți înseamnă a-i supune la o nouă situație extrem de stresantă. Discută atât cu ei, cât și cu părinții colegilor, cu profesorii, cu medicul de familie sau, la nevoie, cu autoritățile. Este important că situația să fie rezolvată imediat, cu soluții pe termen lung. Copilul trebuie să se simtă în siguranță oriunde s-ar află, și este rolul părinților și al școlii să se asigure că acest lucru se întâmplă.

Dacă ai nevoie de sfaturi sau ai întrebări, nu ezita să ne suni la 116 111 sau să ne scrii la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro.